Pacienții cu Boala Parkinson, după mai mulți ani de la diagnostic, prezinta foarte des simptome urinare, cele mai întâlnite fiind, urinările frecvente atât ziua cit si noaptea. Din cauza rigidității musculare caracteristice bolii si sfincterul urinar poate fi mai tensionat ceea ce face ca jetul urinar sa fie slab, uneori întrerupt, cu oscilații.
Jetul urinar poate fi măsurat printr-un test numit Debitmetrie si retenție de urina, după urinare, poate fi măsurata ecografic si astfel poate fi caracterizata funcția vezicii urinare si a sfincterului urinar.
- Din cauza ca atât umplerea vezicii urinare este afectata, vezica fiind hiperactiva cit si evacuarea urinei, sfincterul fiind hiperton, este dificil de stabilit un tratament care sa fie eficient si fara riscuri. Riscurile pot fi evitate prin revederea pacientului la intervale scurte de timp pana se stabilește tratamentul si doza optima a acestuia.
Unele medicamente care calmează vezica, pentru a obține o urinare mai rara, produc constipație si uscăciunea gurii, simptome pe care pacientul le poate avea deja de la medicația pentru Parkinson. De aceea trebuie începute in doze mici si urmărite efectele lor.
Pentru relaxarea sfincterului pacientul poate încerca kinetoterapie de relaxare a perineului, sub urmărirea unui kinetoterapeut. Adăugarea procedurii de Biofeedback, poate ajuta mult in învățarea acestei relaxări.
O terapie cu rezultate bune si fără efecte adverse, pentru relaxarea vezicii si coordonarea acesteia cu sfincterul este cea de neuro-modulare tibiala. Stimularea electrica a unul nerv periferic de la glezna are ca efect modularea reflexului micțional si calmarea vezicii urinare.